Povestea Grădina.bio

Sau, cum un programator ajunge să cultive legume.

Aș putea inventa o poveste despre cum am știut dintotdeauna că voi fi grădinar, că știam pe nume fiecare albinuță din grădina bunicilor și că am iubit dintotdeauna munca pământului. Însă povestea mea este departe de a fi așa.

Ambii mei părinți s-au născut la țară, iar bunicii mei au locuit acolo toată viața. Mai ales în timpul verii, noi, copiii, eram puși la treabă. Apoi a venit revoluția, părinții mei și-au primit înapoi pământurile și au început să le lucreze. Cum noi eram deja mai mari, se așteptau la mai mult ajutor din partea noastră. Trebuia să săpăm, să culegem porumb, să culegem fructe. Sincer, am urât fiecare minut: munca era monotonă și plictisitoare, vremea era fie prea caldă, fie ploioasă, iar în ciuda efortului enorm, recolta nu era de o calitate sau cu un gust excepțional. Pe măsură ce școala, iar apoi facultatea, îmi ocupau tot mai mult timp, și pe măsură ce ferma părinților devenea tot mai mecanizată, am petrecut tot mai puțin timp pe pământ, lucru pe care nu l-am regretat deloc.

Am început să fiu atras de programare pentru că îmi puteam folosi creativitatea. Din mulțimea de soluții posibile pentru o problemă, o puteam găsi pe a mea. Și nu în ultimul rând, nu mă ardea soarele și nu mă uda ploaia. Deși programarea poate părea monotonă, nu am simțit-o niciodată astfel, deoarece învățam ceva nou în fiecare zi. M-a învățat că nu există program fără erori și că trebuie să depui eforturi pentru a crea programe de un nivel înalt. Așa am ajuns la mijlocul anilor 2000, la începuturile internetului modern, când toată lumea era în febra startup-urilor, inclusiv eu. Asta a însemnat ore lungi în fața calculatorului și codat până noaptea târziu, în fiecare zi.

Pentru a mă elibera de stresul acumulat în timpul zilei, ca și majoritatea oamenilor, și eu m-am bazat pe relaxarea în fața televizorului, dar de fiecare dată când ajungeam în fața ecranului, filmele și emisiunile interesante se terminaseră (serviciile de streaming nici nu existau încă). După ore întregi de navigat, ajungeam mereu pe un canal de gătit. Era relaxant să văd cum se feliază legume, cum sfârâie tigaia și cum, la final, totul se transformă în ceva delicios. Emisiunile de gătit au început să mă captiveze, iar la un moment dat m-am trezit dorind să încerc să reproduc anumite rețete chiar eu.

Aici m-am lovit de prima problemă, care, retrospectiv, a fost și primul pas către propria mea fermă: ingredientele. Să luăm un kilogram de cartofi pentru copt. "Cum arată ăsta?", m-am întrebat, pentru că până atunci cunoșteam doar cartofii cu coajă roșie și galbenă. Apoi, am aflat că pentru anumite rețete, ar trebui să folosesc doar roșii „heirloom”. Nu numai că nu știam ce înseamnă, dar nici nu puteam pronunța cuvântul. Pe scurt, sunt soiuri tradiționale, cultivate în special pentru gustul și textura lor, roșii care au pulpă, miros, și care nu sunt acele roșii tari, industriale, care umpleau rafturile magazinelor. Și aș putea continua: ceapă șalotă, usturoi care nu necesită un kilogram pentru a da gust mâncării, dovlecei baby, morcovi colorați, fenicul.

Între timp, am reușit să cumpăr o casă la țară, cu o grădină destul de mare. Fiind o persoană independentă și curajoasă, m-am gândit că nu ar fi prea greu să cultiv niște legume de calitate. După cum am descoperit ulterior, este foarte greu să cultivi chiar și ceva de o calitate slabă. Am cumpărat cărți, am urmărit sute, chiar mii de ore de videoclipuri pe YouTube pentru a învăța cum să fac asta. Însă realitatea este foarte diferită de ce se vede pe YouTube. Foarte diferită.

Primele mele răsaduri, cel puțin cele care au încolțit, au fost un dezastru. Erau subțiri, mai degrabă galbene decât verzi și se ofileau la cea mai mică atingere. Dar acele câteva care au supraviețuit și au dat rod, mi-au oferit o experiență culinară pe care nu o mai avusesem niciodată în viața mea.

De aici a pornit totul, acum mai bine de un deceniu. Am învățat să cresc răsaduri, care pot fi ținute de tulpină fără să se rupă. Am învățat cum să leg roșiile. Cum să sap, să stropesc și câtă apă este necesară pentru a le menține în viață. Am reușit să cultiv legume pe care le-am putut împărți cu prietenii mei, iar ei le-au lăudat pentru gustul, culoarea și mirosul lor.

A fost un drum lung și, deși aș putea spune că m-am bucurat de fiecare minut, nu ar fi adevărat. Însă sunt mândru de rezultat și, din mulțimea de soluții pentru o problemă reală, am găsit-o pe a mea. De aici a venit și ideea că mulți alții se confruntă probabil cu problema de a nu găsi legume de calitate. Și soluția lor nu este să și le cultive singuri, ci să le cumpere dintr-un loc de încredere, de unde pot găsi legume cu nume, soiuri speciale, dar mai presus de toate, de bună calitate. Și așa s-a născut Grădina.bio.

De ce „bio”? Sunt deja legumele „bio”?

Motivele pentru care am ales această abordare sunt cât se poate de prozaice. În primul rând, îmi place să mă plimb prin grădină, să culeg una-alta, să-mi șterg de tricou și să mănânc direct. Acest lucru nu este întotdeauna posibil în agricultura convențională. În al doilea rând, atunci când am început, câinele meu mă urma peste tot, inclusiv în timpul tratamentelor, iar el nu ar fi putut fi îmbrăcat într-un costum de protecție. În plus, avea acces liber în grădină, putea mânca ce voia, oricând voia, și nu aș fi putut să-i explic că trebuie să aștepte 15 zile după stropire. În același timp, îmi plăcea și provocarea de a face lucrurile altfel decât toți ceilalți.

Legumele nu sunt "bio" în sensul strict al cuvântului, adică nu sunt încă certificate. Pentru a putea afirma asta, ar trebui să fiu evaluat de o instituție de certificare. Cu toate acestea, fac totul ca și cum aș fi: folosesc doar substanțe aprobate în agricultura ecologică, doar îngrășământ natural și doar semințe bio certificate. Singura excepție este cartoful. Cultivarea lui în regim bio ar necesita resurse pe care nu le am și ar presupune costuri pe care, simt eu, consumatorii nu ar fi dispuși să le plătească. Așadar, cartofii îi cultiv folosind o tehnologie „convențională” foarte disciplinată.

Obiectivul pentru viitorul sezon este nu doar să încep procesul de certificare bio, ci și să-l îndeplinesc.

De ce semințe Reinsaat?

Cei care ați ajuns până aici cu povestea probabil vă amintiți că scopul meu principal a fost să cultiv legume gustoase. Pentru asta, ai nevoie, în primul rând, de semințe din soiuri care produc recolte gustoase. Am încercat semințe tradiționale, dar rezultatul nu a fost cel dorit, iar ideea de a folosi semințe tratate (care fac semințele roșii sau verde neon) nu mi-a plăcut. Am comandat semințe bio de roșii din Italia, care, deși nu este patria roșiilor, face parte organică din cultura lor culinară. Și deși gustul a fost incomparabil mai bun decât orice încercasem până atunci, încă nu era ceea ce-mi imaginasem. Așa că, înainte de sezonul următor, am căutat din nou semințe, cu următoarele cerințe: să fie soiuri tradiționale, să fie soiuri speciale, să fie bio și să le pot cumpăra pe toate dintr-un singur loc.

Astfel am ajuns, după lungi căutări, la producătorul austriac de semințe Reinsaat. Am fost impresionat doar de selecția lor de roșii. Când am văzut și celelalte soiuri (ardei, vinete, dovlecei, fasole și lista poate continua), m-am îndrăgostit de ele de la prima vedere. Apoi, după ce am gustat primele roade, am știut că am găsit ceea ce căutasem ani de zile. Le cumpăr de la ei sezon de sezon, încercând în fiecare an soiuri noi. Ceea ce m-a convins cu adevărat a fost calitatea uniformă și superioară a plantelor crescute din semințele lor.

După ce am decis să transform hobby-ul în meserie, am știut imediat că vreau să lucrez cu ei. I-am contactat, am vizitat ferma lor de mai multe ori, am cunoscut oameni foarte dedicați și am ajuns la concluzia că ei nu numai că-mi pot oferi semințele necesare pentru producție, ci aș putea deveni și distribuitorul lor oficial în România.

Aceasta este, pe scurt, povestea mea de mai bine de un deceniu. Îți sunt recunoscător dacă ai ajuns până aici cu lectura. Dacă locuiești în apropiere de Oradea și vrei să guști din legumele mele, vizitează legume.gradina.bio pentru a vedea sortimentul nostru și a plasa o comandă. Dacă ai o grădină, mică sau mare, oriunde în țară, îți recomand să alegi ceva din sortimentul nostru de semințe de pe seminte.gradina.bio.